- Home
- No categories
Terapia cu Ajutorul Animalelor de Companie – Oază de Sănătate şi Vitalitate
Terapia cu Ajutorul Animalelor de Companie - Oază de Sănătate şi Vitalitate
Terapia cu ajutorul animalelor de companie – oază de sănătate şi vitalitate
Bazele terapiei cu ajutorul animalelor de companie
Literatura de specialitate referitoare la animalele de companie ca mijloace de vindecare este extrem de vastă. Boris Levinson, un psihiatru american specializat în problemele copiilor, a introdus termenul de terapie cu ajutorul animalelor în 1964, urmărindu-şi constatările la care a ajuns în urma şedinţelor cu copii cu deficienţe de comunicare, în care s-a folosit şi de câinele său. Levinson a reuşit cu ajutorul câinelui să înlăture barierele şi să le ofere un punct cheie pentru stabilirea comunicării. În prezenţa animalului, Levinson a putut şi el să intervină, să stabilească un raport de comunicare între el şi copii şi să pună astfel bazele terapiei sale. Levinson nu a fost primul om de ştiinţă care a folosit animalele în tratarea deficienţelor de ordin psihologic. Interesul pentru acest subiect datează de la începutul secolului al XX-lea, dar el a fost primul care a studiat cu minuţiozitate acest fenomen şi a lăsat în urmă numeroase tratate de specialitate referitoare la acest domeniu.
Rezultatele acestei terapii nu s-au lăsat aşteptate
Numeroşi oameni de ştiinţă şi medici au început să pună în practică teoriile lui Levinson în scop terapeutic şi rezultatele lor au arătat că animalele pot ameliora psihicul şi nivelul de comunicare al oamenilor, pot mări încrederea în sine şi îmbunătăţi calitatea vieţii. Psihiatrii Sam şi Elizabeth Corson, doi dintre primii care au extins munca depusă de Levinson, au pus în aplicare primul program de terapie cu ajutorul animalelor în cadrul unui centru de psihiatrie de la Universitatea de Stat din Ohio, în anul 1977. În cadrul studiului efectuat de ei, 50 de pacienţi au ales un câine dintr-un adăpost de animale din apropiere şi au interacţionat cu el zilnic, în cadrul programului stabilit. Trei pacienţi s-au retras din cadrul acestui program, iar cei 47 de pacienţi rămaşi au înregistrat o îmbunătăţire considerabilă a comportamentului lor: câinele a acţionat ca un catalizator social, stabilind un raport benefic între pacienţi şi personal; pacienţii au raportat că şi-au sporit respectul faţă de sine, gradul de independenţă şi încrederea în forţele proprii.
Un studiu efectuat în 1981, în Melbourne, Australia, a scos în evidenţă influenţa pe care o au animalele în ceea ce priveşte starea de spirit şi gradul de fericire pe care îl instaurează în rândul pacienţilor din sanatoriile şi centrele medicale private. La şase luni de la sosirea unui câine, pe nume Honey, în incinta sanatoriului, cei şaizeci de pacienţi erau mult mai fericiţi, mai plini de viaţă şi entuziaşti; zâmbeau şi râdeau mult mai des şi debordau de optimism. Pacienţii din cadrul unui grup de control care nu fuseseră expuşi contactului cu un cîine erau mult mai puţin relaxaţi, mai închistaţi şi mai puţin interesaţi de soarta celor din jur.
Numeroasele studii efectuate certifică efectele benefice ale acestei terapii
Numeroasele studii ulterioare au venit în sprijinul aceloraşi descoperiri. Pacienţii care suferă de depresie, din cadrul sanatoriilor au devenit mult mai interactivi şi optimişti după ce au petrecut o perioadă în compania unor câini şi pisici.
Condamnaţii la închisoare cărora li s-a permis să aibă grijă de păsări şi de animale mici au devenit mai sociabili, mai puţin violenţi, mult mai responsabili şi au demonstrat o stare de spirit mult îmbunătăţită (programul de terapie cu ajutorul animalelor, care a fost pus în aplicare într-o închisoare din cadrul Spitalului de Stat Lima, Ohio, în anul 1975, a devenit un model naţional).
Câinii şi pisicile i-au ajutat pe pacienţii bolnavi de cancer, aflaţi în stare terminală, să-şi învingă sentimentul de frică, disperare, singurătate şi izolare.
Prezenţa unui câine în centrele de psihiatrie i-a ajutat pe pacienţi să devină mult mai sociabili şi mai dornici să comunice.
Veteranii mai în vîrstă, copiii cu deficienţe de învăţare şi afectaţi emoţional, cît şi copiii instituţionalizaţi au beneficiat cu toţii de pe urma prezenţei animalelor, devenind mult mai entuziaşti şi optimişti, mai comunicativi şi responsabili, mai miloşi.
Câinii terapeuţi şi miracolele înfăptuite de ei
Nu este deloc surprinzător pentru iubitorii de animale că, în general, câinii reprezintă adevărate miracole pentru dezvoltarea din punct de vedere emoţional şi social a copiilor. În numeroase zone de pe glob, în cadrul spitalelor, programele de terapie cu ajutorul animalelor de companie au fost de un real ajutor pentru preşcolarii cu disfuncţii pentru ca aceştia să pronunţe inteligibil primele lor cuvinte, pentru pacienţii aflaţi în perioada de recuperare de după o intervenţie chirurgicală şi de asemenea le-a inspirat încredere şi adolescenţilor care aveau nevoie să se deplaseze în scaune cu rotile.
În cadrul acestor spitale, există câini terapeuţi, care lucrează împreună cu copiii pentru atingerea anumitor scopuri terapeutice. Un copil care are o proteză nouă la un braţ trebuie să se familiarizeze cu noua sa postură şi să înveţe cum să se folosească de braţul său. El poate să exerseze abilităţile de prindere şi strîngere folosind o perie pentru a pieptăna un câine. Un copil care are o proteză nouă la un picior poate să-şi controleze echilibrul prin aruncarea unei mingi unui câine, jucîndu-se cu acesta.
Dar valoarea incontestabilă a câinilor nu constă numai în progresul fizic pe care îl înregistrează copiii în urma acestei terapii. Câinii, prin dragostea pe care o oferă stăpânilor lor în mod necondiţionat şi prin rolul lor de cei mai buni prieteni ai omului, îi ajută pe copii să capete încredere, respect faţă de sine şi o plăcere crescută în concentrarea asupra propriilor abilităţi, şi nu a propriilor defecte.
Animalele de companie – excelenţi parteneri sociali cu calităţi terapeutice
Satisfacţia profundă a convieţuirii cu un câine şi calităţile terapeutice ale simple sale prezenţe au fost demonstrate în multe povestiri ale oamenilor cu astfel de experienţe, cât şi prin numeroase studii clinice. S-a demonstrat în nenumărate rânduri că mângâind un câine, în unele cazuri, chiar aflându-te în aceeaşi cameră cu el, are un efect calmant asupra oamenilor, reducând tensiunea arterială şi nivelul bătăilor inimii. De asemenea, convieţuirea cu un câine presupune şi o îmbunătăţire pe plan psihic şi nu trebuie să fi neapărat bolnav, închistat sau deprimat pentru a beneficia de pe urma acestui tratament
Animalele de companie sunt excelenţi parteneri sociali şi tind să fie adevăraţi magneţi pentru toţi cei care le iubesc. Psihologii de la Universitatea din Oklahoma sunt de părere că persoanele care manifestă o afecţiune faţă de câini, dau dovadă de aceeaşi afecţiune şi în cazul semenilor lor. Cercetătorii britanici au ajuns la concluzia că persoanele care intră în contact frecvent cu animalele lor manifestă o disponibilitate mai mare în consolidarea unor relaţii cu alţi semeni, decît persoanele care nu deţin sau nu sunt iubitoare de animale. Un studiu efectuat în California semnalează faptul că posesorii mai în vârstă de animale de companie sunt mai independenţi, demni de încredere, serviabili şi optimişti decât cei care nu au pe lângă ei animale de companie.
Un animal de companie este un excelent ascultător
Alan Beck şi Aaron Katcher sunt de părere că interdependenţa dintre capacitatea noastră de a mângâia animalele şi a lor de a ne alina conferă relaţiei dintre animalele de companie şi posesorii lor o calitate terapeutică, pe care s-ar putea să nu o găsiţi în cadrul terapiilor tradiţionale. Un animal de companie nu va modera o conversaţie. Nu vă va oferi opinii sau critici în legătură cu ce este bine sau nu să faceţi. În schimb, el vă va acorda atenţie, dar va fi tăcut, uitîndu-se în ochii dvs. cu o privire empatică. Scriitorul Jerome K. Jerome a surprins acest aspect într-un mod uşor diferit. El afirma: câinii niciodată nu vorbesc despre ei, dar sunt buni ascultători, în timp ce tu le vorbeşti despre tine şi îţi dau impresia că sunt interesaţi de conversaţie.
Marea diferenţă dintre câini şi terapeuţi este, în mod firesc, că ei pot să sară şi să te lingă pe faţă, să-şi frece botul de tine şi să te lase să-i săruţi şi să-i îmbrăţişezi de ori cîte ori simţi nevoia.
Partea cea mai dificilă în cadrul unei terapii, sunt de părere Beck şi Katcher, este să se ajungă la un sentiment mutual de încredere, fără să se mai apeleze la mângâieri. Când vine vorba despre un câine, acest lucru este floare la ureche.
Relaţia cu un animal de companie devine o reminiscenţă a speranţei pentru o legătură magică cum întâlneşti doar o dată în viaţă. Să iubeşti şi să te simţi iubit de o fiinţă, care îţi acordă atenţie şi e mereu lângă tine poate să ne vindece de dezamăgirea pe care am simţit-o când ne-am izbit de aspectele mai neplăcute pe care ni le oferă viaţa. Un animal joacă numeroase roluri în viaţa unei persoane – poate fi prieten, copil, mamă, un frate geamăn şi partener de viaţă, ceea ce cuprinde destul de mult potenţialele legături extrem de puternice din cadrul vieţii unui individ.
Căutări Recente: terapia cu ajutorul animalelor , animale de casa , animale de companie terapie , caini si bolnavi de cancer , citate dezamagire in dragoste , legatura intre animale companie si psihicul omului , terapia cu ajutorul cainilor pentru bolnavi , terapie cu ajutorul animalelor , terapie prin iubire qArticole Asemănătoare:
Recent Comments